Scurt istoric al Hematologiei Transfuzionale

Hematologia Transfuzionala, ca specialitate de granita, implica participarea si polarizarea interesului stiintific al tuturor specialitatilor medicale utilizatoare de produse sanguine labile(PSL), avand stranse legaturi in probleme de diagnostic imunohematologic si terapie transfuzionala.

Traditia ideii de “transmitere a sanatatii pe cale sanguina” dateaza inca din anul 1000 i.cr., cand templele egiptene consemnau in inscriptiile lor, pentru prima data, “utilizarea curative a sangelui”.

Pana la 1628, cand Harvey descopera circulatia sanguina, transfuziile de sange de la animal la animal, de la animal la om, etc., facute mai mult experimental, nu aveau baza stiintifica si erau adesea urmate de insuccese. Studiile lui Harvey ofera baze stiintifice, oferind date despre deosebirea dintre vena si artera si asupra faptului ca sangele injectat in periferie poate reveni la inima. Urmeaza ani de experimente transfuzionale pe animale, care duc la observatiile ca transfuziile pot da nastere la accidente atunci cand sangele provine de la animale de specii diferite.

Se considera ca punctual de plecare al transfuziei de sange, ca metoda terapeutica, este anul 1824, cand James Blundell exacuta la Londra prima transfuzie de la om la om, el fiind socotit “parintele transfuziei moderne”.

Pana la anul 1900, cand a avut loc descoperirea grupelor sanguine 0, A, B, de catre K. Landsteiner, s-au efectuat transfuzii cu scop experimental si terapeutic, care au inregistrat si accidente, inexplicabile in acea vreme, ce au dus la stagnarea acestei practici.

Descoperirea grupelor 0, A, B, in 1900 de catre K. Landsteiner, si apoi, cativa ani mai tarziu, a grupelor AB de catre De Castello si Iansky, marcheaza deschiderea unor noi etape in transfuzia de sange. De-a lungul anilor cercetarea serologica ajunge sa demonstreze ca in afara sistemului 0AB exista cel putin 11 sisteme sanguine implicate in transfuzia de sange.

Toate datele noi acumulate de-a lungul anilor, bazate pe studii si cercetari de finete in imunoserologie si imunologie, fac posibila astazi practicarea de transfuzii eficiente, in conditii de perfecta securitate pentru primitor si donator.

In Romania, prima transfuzie de la om la om a fost efectuata in 1853 de catre Dr. C. Davila, dupa metoda medicului francez Nelaton, transfuzie soldata din pacate cu decesul primitorului cat si al donatorului, din cauza nepotrivirii de grup sanguine, probabil, si din cauza infectarii locului de punctie la donator.

Intre 1912 – 1924 se efectueaza transfuzii de la om la om de catre Dr Revici si Poenaru Caplescu (cu un donator universal) si Dr. V. Gomoiu (pe front, dupa o tehnica simpla cu un dispozitiv propriu), iar in anul 1923, Dr. Virgil Ionescu initiaza la clinica de Obstetrica-ginecologie Filantropia o prima activitate organizata in domeniul transfuziei, iar in anul 1924 apare prima teza de doctorat in probleme transfuzionale a Dr. Vasile Steopoe.

Anul 1934 inregistreaza primele incercari de transfuzie de sange conservat, cu durata de 9 zile.

In 1935, la Primul Congres International de Transfuzie de la Roma, Dr. V. Ionescu comunica rezultatele a peste 1000 de transfuzii de sange, executate sub controlul probei de compatibilitate directa (Jeanbreau), fara nici un accident, cu tehnica celor 3 seringi cu sange citratat si apoi cu metoda directa folosind aparatul Jobe.

In 1941 Dr. V. Ionescu infiinteaza un prim centru de colectare si transfuzie la Spitalul Filantropia, el devenind un valoros nucleu de scoala transfuzionala, unul din valorosii discipoli ai sai fiind Dr. Vanghel Kondi.

Totodata Dr. V. Ionescu are meritul de a construe un aparat de perfuzie a sangelui cu filtru anticheag, brevetat in 1943.

In perioada celui de-al II lea razboi mondial ia nastere la Iasi Centrul de Transfuzie sub conducerea prof. dr. Ionel Nicolau si a dr. Gh. Tudoranu, acesta putand fi considerat si unul dintre fondatorii scolii romanesti de hematologie (1942), la Bucuresti Generalul N. Nestorescu infiinteaza un Centru de Transfuzie al Armatei, iar prof. dr. Gr. Benetato infiinteaza la Sibiu, in cadrul catedrei de Fiziologie al Fac. De Medicina Cluj (aflata in refugiu) un centru organizat de transfuzie, viitorul Centru de Transfuzie Cluj.

Dupa anul 1945, anul aparitiei tratatului lui Bessis privind ….., la Bucuresti, la Inst. “D. I. Cantacuzino” se incep cercetari morfologice si serologice asupra acestei forme de anemie hemolitica si se introduce in practica centrele de transfuzie din Cluj si Tg. Mures (prof. Benetato si prof. P doczi, precum si colaboratorii lor) teste serologice pentru depistarea imunizarii gravidelor.

In anul 1949 ia nastere Centrul de Conservare si Transfuzii din Bucuresti, prin comasarea centrului de la Spitalul Filantropia si al unuia similar de la Spitalul Bucur, avand sedii successive in Splaiul Independentei, in str. C.A.Rosetti si in final, pana in present, in str. C-tin Caracas.

Intre 1949-1951 iau nastere alte Centre de Recoltare si Transfuzie Sanguina (C.R.T.S.), constituindu-se astfel reteaua nationala de transfuzie din Romania.

Centrul de Hematologie Bucuresti C.H.B.(actualul Institut National de Transfuzie Sanguina) a avut ca primi directori pe dr. Al. Ehrlich, I. Stefan si apoi, intre 1951 -1967, pe Prof. Dr. C. T. Nicolau.

Prof. Dr. C. T. Nicolau se inscrie cu litere de aur in cartea de onoare a hematologiei clinice si transfuzionale din Romania. El este considerat fondatorul scolii de hematologie si transfuzie din Romania si fondatorul retelei nationale de transfuzie si al C.H.B. ca for metodologic coordator al acesteia. Sub conducerea sa, C.H.B. devine o unitate central cu largi preocupari stiintifice si de cercetare, cu remarcabile realizari in productia de derivate de sange terapeutice si de diagnostic, un centru metodologic, coordinator si de invatamant al retelei de transfuzie din Romania.

Marele merit al lui C.T. Nicolau a fost acela de a crea specialitatea de hematologie de cea de de medicina…… si histologie, el fiind primul professor de hematologie pentru invatamantul medical postuniversitar.

Intre 1967-1982 C.H.B. a fost condus de Prof. Dr. E. R. Popescu si de academician Dr. V. Apateanu.

Dupa anul 1976, cand o parte din laboratoarele de cercetare din C.H.B. s-au mutat la noua clinica de hematologie Fundeni, sub conducerea Acad. Dr. V. Apateanu si a prof. dr. Serban Andronescu Ghika, cercetarea din C.H.B. capata o noua orientare fiind legata din ce in ce mai mult de practica transfuzionala, gasindu-si o larga aplicabilitate in productia de derivate sanguine de diagnostic si terapie (imunoglobuline anti D, anti herpetice, polivalente, seruri 0AB si RhD, papaina cisteinata liofilizata, etc.) in terapia si sfatul genetic al unor boli de sange (talasemii, hemofilii), in managementul bolii hemolitice a nou nascutului, in profilaxia accidentelor transfuzionale si a bolilor transmisibile prin sange, in stabilirea compatibilitatii in transplante de organe si tesuturi, activitate desfasurata de colectivele conduse de dr. V.Kondi, dr. Predescu si V.Bratu, Dr. biolog M. Danielescu, dr. Serban Andronescu Ghika si dr. D. Ilinca.

In 1984 C.H.B. devine central cooperator OMS in probleme de hematologie transfuzionala.

In acelasi timp, si pana in present, C.H.B. (actualul I.N.H.T.) ramane un centru metodologic si de invatamant in probleme de hematologie transfuzionala. Sub conducerile successive incepand din 1992 ale Dr. L. Cazacu si V. Hafner, Dr. Vladareanu si S. Sirian, Dr. M. Hoinarescu si Dr. L. Rusen, activitatea retelei de transfuzie s-a modernizat si s-a dezvoltat asigurandu-se atat securitatea transfuzionala cat si invatamantul in domeniu conform standardelor international, avand permanent sprijinul SNTS.

Intre 1960 – 1989 specialitatile hematologie clinica si hematologie transfuzionala au alcatuit societatea de hematologie care a functionat in cadrul Uniunii Societatii de Stiinte Medicale (USSM) sub forma de sectie, avandu-l presedinte pe prof. C.T. Nicolau.

In anul 1965 sectia de Hematologie a editat revista de specialitate “Documenta Hematologica ” finantata de Ministerul Sanatatii si distribuita gratuit medicilor hematologi si celor din Centrele de Recoltare si Conservare de Sange (CRTS) din tara, ea figurand printer 19 reviste de hematologie existente in acel moment pe plan mondial.

In anul 1973 publicarea acestei reviste a fost intrerupta din lipsa de fonduri, pentru a fi reluata publicarea revistei, serie noua, in anul 1997, publicatie comuna SRH si SNTSR.

In anul 1989,prof. dr. St. Berceanu obtine separarea Sectiei de Hematologie de Societatea de Medicina Interna, transformand-o in Societate de Hematologie de sine statatoare in cadrul USSM. Intre 1991-1995 Societatea Romana de Hematologie a functionat impreuna cu S.N.T.S.R. sub forma juridical comuna, primul comitet de conducere fiind format din Acad. Prof. dr. St. Berceanu, presedinte di Acad. Dr. Vl. Apateanu vicepresedinte si prof. dr. Dan Colita secretar.

In 1995 SNTSR devine societate de sine statatoare, cu autentificare notariala la 27.11.1995, afiliata la Asociatia Medicala Romana (AMR) din 25.03.1996, primul presedinte fiind dr. S Andronescu Ghika si presedinte de onoare acad. Dr. V. Apateanu.

La 25.05.2000 SNTSR dobandeste personalitate juridica, ramanand si in continuare afiliata la AMR.

Dupa alegerile din anul 2002 presedinte SNTSR devine dr. Fl. Vladareanu, vicepresedinte dr. S.Sirian, secretar dr. D. Ilinca.

Dupa infiintarea sa ca societate de sine statatoare, SNTSR a participat impreuna cu SRH la organizarea Congreselor si Conferintelor Nationale de Hematologie clinica si transfuzionala, organizate periodic, dar a organizat si independent (intre 1998-2010) manifestari stiintifice sub forma de simpozioane, mese rotunde, ateliere de lucru, cursuri de formare continua, manifestari la care participa atat cadre din reteaua transfuzionala cat si specialist din alte domenii medicale.

Nivelul comunicarilor stiintifice, prezentate la manifestari interne si international, a crescut continuu activitatea de cercetare stiintifica in domeniul hematologiei transfuzionale, sprijinite permanent de SNTSR.

SNTSR participa impreuna cu SRH la editarea seriei si a revistei “Documenta Hematologica”, dar are si o revista proprie intitulata “Buletin Informativ de Hematologie Transfuzionala”.

Incepand din anul 2002 SNTSR este acreditata anual de catre CMR ca furnizor de Educatie Medicala Continua (EMC), SNTSR avand ca obiectiv de baza dezvoltarea continua a hematologiei transfuzionale romane si promovarea realizarilor in acest domeniu, mentinand legaturi de colaborare stiintifica cu societatea de profil international, sprijinind participarea membrilor sai la reuniuni stiintifice interne si international.